Vizită...

De Sfântul Ion, m-am dus la Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit de ziua numelui singurului ei fiu. Ionel avea vreo opt ani. Îi adusesem o minge mare și foarte elastică, de cauciuc, spre bucuria lui și a mamei. L-am găsit îmbrăcat într-o uniformă de maior de cavalerie, cu sabia la îndemână.

După primele saluturi, am discutat despre vreme, agricultură și criză. Soțul doamnei Popescu era un agricultor înstărit. I-am spus că nu o mai vedeam prea des la plimbare, la teatru sau la petreceri. Mi-a răspuns că, de la o vreme, se săturase de distracții. Cât timp Ionel fusese mic, mai putea ieși; acum trebuia să se ocupe personal de educația lui. Noi, bărbații, nici nu știam cât timp îi cere asta unei mame.

În timp ce îmi prezenta părerile ei despre educație, am auzit din camera vecină glasul răgușit al bătrânei care lucra în casă. Se plângea că Ionel nu stătea cuminte. Băiatul voia să răstoarne aparatul cu spirt la care pregătea cafeaua și risca să provoace un incendiu.

Mama l-a chemat de mai multe ori, apoi s-a ridicat să-l aducă. În ușă a apărut însă micul ofițer, cu sabia scoasă, oprindu-i trecerea. Ea l-a luat în brațe și l-a sărutat. Nu-i spusese să nu se apropie de aparat? Dacă se ardea, ea murea de durere. Cafeaua, am aflat, era pentru mine.

După încă un sărut, Ionel a fost lăsat jos. Printre jucăriile răspândite în salon a găsit o trompetă și o tobă. Și-a atârnat toba de gât, s-a urcat pe un cal de jucărie și a început să bată cu o mână, suflând în același timp în trompetă. Maria Popescu îmi vorbea, dar nu înțelegeam nimic. I-am răspuns totuși că gerul nu avea să mai țină mult. Nici ea nu mă auzea.

Mama l-a rugat să meargă în altă cameră. Eu am folosit o clipă de liniște pentru a-i explica faptul că un maior de cavalerie nu bate toba și nu cântă la trompetă. El comandă și merge în fruntea soldaților cu sabia scoasă. Băiatul a coborât imediat de pe cal, a aruncat instrumentele și a început să dea ordine și să atace tot ce-i ieșea în cale.

Tocmai atunci a intrat bătrâna cu tava de dulceață și cafea. Maiorul s-a repezit asupra ei ca asupra unui dușman. Femeia a strigat după ajutor, temându-se să nu cadă cu tava. Mama a intervenit și a primit în obraz, sub ochiul drept, o lovitură puternică de sabie. I-a spus băiatului că era să-i scoată ochiul, apoi i-a cerut un sărut ca să-i treacă supărarea și să-l ierte. El a îmbrățișat-o și a sărutat-o. Incidentul s-a încheiat.

Mă pregăteam să beau cafeaua când am întrebat dacă fumul de tutun o deranja. Nu, la ei se fuma: soțul fuma și chiar maiorului îi cam plăcea. Mama râdea, povestind cât era de caraghios cu țigara în gură, ca un om mare. I-am spus lui Ionel că tutunul este o otravă. El, ocupat cu dulceața, m-a întrerupt: «Dar tu de ce fumezi?»

Mama l-a avertizat să se oprească din mâncat, altfel avea să-l doară din nou stomacul. A mai luat câteva lingurițe și a ieșit pe hol cu vasul. S-a întors curând, cu el gol, l-a lăsat pe masă și a luat o țigară din cutia mea. A salutat militărește, cerând astfel un foc. Ezitam, dar mama îmi făcea semne, râzând, să-l servesc. Am întins țigara mea, de la care și-a aprins-o pe a lui.

După ce a fumat-o până la capăt, s-a apucat de minge. O izbea de podea atât de tare, încât sărea până la lampa din tavan. Mama îl avertiza că avea să spargă ceva. Mingea i-a scăpat însă din mână, iar el a trântit-o cu și mai multă furie. Tocmai duceam ceașca la gură: mingea mi-a aruncat-o din mână și cafeaua fierbinte mi s-a vărsat pe pantaloni.

Mama îl certa pentru că mă supărase, apoi mă asigura că pata avea să iasă cu puțină apă caldă. N-a terminat: deodată, fața i s-a umplut de groază. Ionel era alb, cu privirea pierdută, și a căzut înainte ca ea să-l ajungă. L-am ridicat, i-am desfăcut uniforma la gât și la piept și l-am stropit cu apă rece. Când și-a revenit, i-am repetat că tutunul nu era bun și că nu trebuia să mai fumeze.

Am lăsat-o pe Maria Popescu liniștită, cu băiatul în afara oricărui pericol. Mi-am pus încălțămintea de cauciuc pe care o purtam peste pantofi, apoi paltonul, și am plecat. Ajuns acasă, am înțeles rostul scurtei lui ieșiri pe hol: îmi turnase dulceață în încălțăminte.