Română / B2
Iarna pe uliță
Ninsese încă de ieri, câte un fulg, dar acum ninsoarea se oprise. Spre apus, norii se mai risipiseră; deasupra satului rămâneau însă grămadă. Nu era soare, dar vremea era plăcută. Peste râu plutea aburul, iar vântul se liniștise. Numai de pe drum venea un vuiet puternic.
Copiii coborau de pe coastă cu multe sănii. Strigau, se împingeau, săreau râzând și cădeau, cu voie sau fără voie, în zăpadă. Gălăgia lor semăna cu aceea a vrăbiilor care se ceartă prin garduri înaintea ploii. Cei mari, după o ceartă, erau gata să se ia la bătaie. Cei mici, împinși de foame spre case, plângeau pe la uși.
De după un colț a răsărit un băiețel, atât de mic încât aproape nu se vedea pe cărare. Făcea pași mari și își târa cu greu haina care mătura pământul. Ar fi încăput mai mulți copii ca el în ea.
Mama îl trimisese cu o treabă în sat. De aceea mergea încruntat și se avânta înainte, socotindu-se un bărbat. A căzut în mâini, s-a ridicat și și-a dat spre ceafă căciula enormă, făcută din lână de miel.
Când a observat grupul zgomotos, a căutat repede o cale de ocolire. Copiii îl văzuseră însă și s-au repezit spre el. Au început să-i ia în râs căciula, spunând că ar putea adăposti sate întregi. Unii îl împingeau la vale, iar alții se prefăceau că îl apără.
O bătrână cu haina ruptă și legată cu sfori s-a oprit să vadă ce se întâmpla. I-a certat pe copii și i-a întins mâna băiețelului, ca să-l scoată din mijlocul lor.
Intervenția a atras-o și pe ea în îmbulzeală. Copiii au înconjurat-o, țipând și sărind într-un picior. Bătrâna se înfuria, înjura și rotea bățul ca să-și facă loc. Spațiul abia se elibera, că mulțimea se repezea înapoi.
Așa înainta toată ceata, cu bătrâna la mijloc, ca un căpitan. Câinii din curți săreau spre ei. Femeile ieșeau la garduri și bătrânii priveau mirați. Ce se întâmpla? Nimic altceva decât niște copii neastâmpărați, făcând o gălăgie de parcă ar fi trecut o armată.
English summary · includes the ending
After the snow stops, village children race downhill on sledges, shout, laugh and quarrel. A tiny boy appears in an enormous coat and hat. His mother has sent him on an errand, and he walks seriously, feeling like a grown man.
He spots the noisy group and tries to go around it, but the children have already seen him. They crowd around, making jokes about his huge hat. Some push him downhill while others pretend to defend him.
An old woman stops and offers her hand to lead him away. Instead of calming the children, her intervention draws her into their crowd. She scolds them and waves her stick to make room, but they keep returning.
The noisy procession moves along with the woman in its middle. Dogs jump towards them, women look over fences, and old men come outside. The street sounds like an army passing, although it is only a crowd of mischievous children.
Adapted for Lejrbål from the credited source.
Read the source