Română / A2
Prostia omenească
Un bărbat locuia cu soția, copilul lor și mama soției. Într-o zi de iarnă, el a plecat de acasă. Soția a pus copilul să doarmă lângă sobă. Deasupra era o bucată mare de sare.
Femeia a început să plângă. Mama ei a întrebat ce s-a întâmplat.
— Dacă pisica urcă acolo, sarea cade pe copil și îl omoară!
Atunci au plâns amândouă. Nu s-a întâmplat nimic, dar ele se gândeau numai la pericol.
Bărbatul s-a întors și a auzit povestea.
— Plec în lume! Dacă găsesc oameni mai proști decât voi, mă întorc.
Pe drum a văzut un om cu un coș gol. Omul ținea coșul la soare, apoi îl ducea în casă. Făcea asta iar și iar.
— Ce faci? a întrebat călătorul.
— Duc soare în casă, dar tot întuneric este.
Călătorul i-a spus să facă o deschidere în perete. Omul a luat un topor și a făcut-o. Lumina a intrat singură.
Mai departe, călătorul a întâlnit un om cu un car, un vehicul tras de animale. Omul a construit carul în casă, dar acesta era prea mare pentru ușă. Omul voia să taie ușa și peretele.
— Desfă carul! Scoate bucățile și pune-le la loc afară! i-a spus călătorul.
Omul i-a mulțumit.
Al treilea om avea o furcă pentru fân, o unealtă cu dinți lungi. Încerca să urce nuci în pod cu ea, dar nucile cădeau printre dinți.
— Pune nucile într-un coș și du-le sus! Furca este pentru fân.
Așa, omul a terminat repede.
Apoi călătorul a văzut o vacă legată cu o funie de gât. Stăpânul ei era pe acoperiș și trăgea de funie. Voia să ducă vaca la fânul de sus.
— O omori! Aruncă fânul jos!
— Dar pierd puțin fân!
Călătorul i-a explicat că vaca era mai importantă. Omul l-a ascultat, iar vaca a scăpat.
Bărbatul s-a gândit la familia lui. Pisica putea într-adevăr să dea jos sarea. Dar lucrurile văzute pe drum erau și mai prostești. S-a întors acasă și a rămas cu ai lui.
English summary · includes the ending
A man’s wife begins crying because she imagines that their cat might knock a lump of salt onto their sleeping baby. Her mother joins her, although nothing has happened and neither moves the danger.
Disgusted, the man leaves home, promising to return only if he finds people more foolish than they are.
First he meets someone trying to carry sunshine indoors in a basket and shows him how to make an opening in the wall. Next he helps a cart maker get a cart outside without damaging his house. He then tells a man to carry walnuts upstairs in a basket instead of lifting them with a pitchfork. Finally, he saves a cow whose owner is pulling it onto a roof to reach hay.
After these encounters, his family’s imagined fear seems less absurd. He returns home, now judging them more sensible than the people he has met.
Adapted for Lejrbår from the credited source.
Read the source