Română / C1
Acul și barosul
Acul deschide discuția cu un reproș: barosul și nicovala fac o gălăgie neîncetată, pe când el lucrează de dimineață până seara fără să fie auzit. Barosul, ciocanul greu al fierarului, primește prost lecția acestui obiect mărunt. Acul ar trebui să știe că din loviturile lui asupra fierului așezat pe nicovală s-a născut chiar el.
Acul nu acceptă să le atribuie întregul merit. Fără foc, fără celelalte mijloace de lucru și fără omul care le-a făcut, amândouă ar fi rămas metal ascuns în pământ. Nicovala ascultă ironiile, dar nu are gură cu care să răspundă; barosul îl întreabă pe ac ce realizări îi îndreptățesc superioritatea.
Acesta își prezintă serviciile cu multă încredere. Hainele femeilor și ale bărbaților, precum și nenumărate alte obiecte frumoase și scumpe, nu se pot face fără el. Este prezent la croitor, în case sărace și în palate. Fetele îl țin în cutii aurite, îl așază în pernuțe de mătase și îl îngrijesc ca pe ceva prețios.
Acul adaugă că nu ar vrea să stea în colțul atelierului în care este aruncat interlocutorul său, folosit numai de fierar. Barosul întoarce discuția împotriva lui: dacă oamenii îi acordă atâta atenție, de ce îi înțeapă la degete?
Acul pretinde că îi înțeapă pe lucrătorii neatenți tocmai pentru a-i face să producă lucruri folositoare și frumoase. Nici barosul nu lovește fierul fără un rost: din acele lovituri trebuie să iasă ceva mai bun. Priceperea la vorbă a acului merge, după propria lui afirmație, alături de priceperea la lucru.
Barosul își enumeră atunci contribuțiile. Topoarele, ciocanele, cleștii, uneltele și mașinile de fier, mici ori uriașe, trec prin munca fierarului. Fără aceasta, nu ar exista casele, bisericile, corăbiile, armele și atâtea alte lucruri. În fața hainelor frumoase, el pune adăpostul și uneltele cu care oamenii își asigură hrana.
Acul susține că îmbrăcămintea a fost prima nevoie a omului; barosul îi răspunde că hrana și casa au precedat-o. Hainele nu împiedică stomacul să fie gol. Când acul îi reproșează iarăși rugina, barosul îi amintește cine a contribuit la fabricarea uneltelor mai noi.
Acul admite că amândoi fac treburi bune, dar îl îndeamnă să lase laudele în seama altora. Nici el nu renunță însă la comparații: munca sa este mai delicată, iar tovărășia croitorului și a diferiților oameni i se pare mai aleasă decât aceea a fierarului acoperit de cărbuni.
Barosul răspunde prin ritmul și durata muncii. În timpul unei singure ridicări a lui, croitorul trebuie să împungă de multe ori; acesta poate rupe mai multe ace într-o zi, în timp ce fierarul își păstrează barosul o viață întreagă și îl poate lăsa urmașilor. La toate acestea se adaugă puterea fierarului, în comparație cu aceea a croitorului.
În sfârșit, acul se înclină în fața vârstei și a cunoștințelor celuilalt. Barosul încheie lărgind meritul la toate uneltele: meșteșugurile și bogățiile pe care le produc li se datorează împreună. Îmbunătățirea urmașilor îl bucură, dar aceștia nu trebuie să-și uite originea sau să confunde rafinamentul cu pierderea funcției. O unealtă rămasă fără părțile cu care lucrează nu mai folosește la nimic. Atunci va ajunge iar pe nicovală, sub loviturile barosului, pentru a-și recăpăta rostul.
English summary · includes the ending
A needle complains that a heavy hammer and the metal block beneath it make too much noise. The hammer replies that their work helped make the needle itself. The needle points out that fire, other equipment and the worker were needed too.
Both then defend their importance. The needle helps make clothes and other fine things and receives careful treatment. The hammer asks why it hurts people's fingers. The needle says it pushes careless workers to do better, just as the hammer improves iron.
The hammer names the tools that make homes, transport and farming possible. The needle argues for clothing, while the hammer puts food and shelter first. Although the needle recognises that both are useful, it still boasts about its finer work. The hammer answers that it lasts much longer.
The needle finally accepts the older tool's advice. The hammer welcomes improvements but warns younger tools against pride, forgetting their origins and changing so much that they lose their useful parts.
Adapted for Lejrbål from the credited source.
Read the source