Română / B2
Acul și barosul
Acul îi reproșă barosului că face prea mult zgomot. Barosul este un ciocan mare și greu, cu care fierarul lovește metalul pe nicovală, blocul de metal pe care așază fierul ca să-l prelucreze.
«Eu lucrez toată ziua și nimeni nu mă aude», spune acul.
Barosul îi răspunde că ar trebui să știe din a cui muncă a ieșit. Dacă barosul și nicovala nu ar fi lucrat împreună, nici acul nu ar fi existat. Acesta îi amintește însă că au mai fost necesare focul, echipamentul și omul: fără ele, metalul ar fi rămas în pământ.
Nicovala aude discuția, dar nu are gură ca să răspundă. Barosul îl provoacă pe ac să arate ce a făcut mai mult decât ei.
Acul vorbește cu mândrie despre hainele și celelalte lucruri frumoase care se fac cu ajutorul lui. Îl întâlnești la croitor, în locuințe sărace și în palate. Fetele îl păstrează în cutii frumoase, îl înfig în pernuțe de mătase și îl îngrijesc cu atenție. Nu stă aruncat într-un colț al atelierului, ca barosul.
«Atunci de ce îi înțepi la degete pe cei care te folosesc?», întreabă acesta.
Acul susține că îi înțeapă pe cei neatenți, fiindcă vrea să iasă din mâinile lor lucruri bune. Barosul nu lovește și el fierul tocmai ca să-l transforme în obiecte mai folositoare și mai frumoase?
Barosul trece la propriile merite. Topoarele, ciocanele, cleștii și nenumărate alte unelte trebuie să fie făcute prin munca fierarului. Cu ele se construiesc case, biserici și corăbii; tot ele permit lucrarea pământului. Acul insistă asupra hainelor frumoase, dar barosul amintește casa și uneltele necesare hranei.
Când acul spune că omul a avut mai întâi nevoie de îmbrăcăminte, barosul îl contrazice: hrana și adăpostul au fost înainte. Hainele, oricât de frumoase, nu potolesc foamea.
Acul îi recunoaște munca bună și îi cere să-i lase pe alții să-l laude. Totuși, adaugă că el face lucruri mai delicate și stă cu croitorul și cu tot felul de oameni, în timp ce barosul rămâne lângă fierarul murdar de cărbuni.
Barosul nu se lasă impresionat. Croitorul trebuie să împungă de multe ori în timpul în care fierarul îl ridică o singură dată. Acele se pot rupe unul după altul, pe când barosul îi slujește fierarului o viață întreagă și poate rămâne chiar urmașilor săi. Mai amintește și puterea fizică a fierarului, în comparație cu cea a croitorului.
Acul cedează: barosul este bătrân și știe multe. Acesta încheie spunând că meșteșugurile și bogățiile datorate lor sunt rodul muncii uneltelor. Nu-l supără că urmașii sunt mai bine realizați. Îi avertizează însă să nu se lase orbiți de mândrie și să nu-și piardă, prin schimbări exagerate, părțile care le fac utile. Dacă ajung obiecte fără rost, nicovala și barosul vor trebui să le prelucreze din nou.
English summary · includes the ending
A needle complains that a heavy hammer and the metal block beneath it make too much noise. The hammer replies that their work helped make the needle itself. The needle points out that fire, other equipment and the worker were needed too.
Both then defend their importance. The needle helps make clothes and other fine things and receives careful treatment. The hammer asks why it hurts people's fingers. The needle says it pushes careless workers to do better, just as the hammer improves iron.
The hammer names the tools that make homes, transport and farming possible. The needle argues for clothing, while the hammer puts food and shelter first. Although the needle recognises that both are useful, it still boasts about its finer work. The hammer answers that it lasts much longer.
The needle finally accepts the older tool's advice. The hammer welcomes improvements but warns younger tools against pride, forgetting their origins and changing so much that they lose their useful parts.
Adapted for Lejrbål from the credited source.
Read the source